Cred că te-ai speriat când m-ai văzut cu foarfeca în mână în dormitorul nostru, unde nimic nu mai părea să fie întreg [nici măcar eu]: bucăţi de poze pe covor şi pe pat, haine sfâşiate de lamele foarfecii, lampa mea de pe biroul tău spartă, rujuri aruncare peste tot, dâre de culoare fără rost sau gust, amintiri împrăştiate. Da. Erai speriat. Am citit asta pe chipul...
