14 noiembrie, 2010

November rain.


O oră de ploaie înseamnă exact volumul unei mări de mici dimensiuni. Hectolitri după hectolitri se abat asupra noastră, dar, asemenea furnicii care poate căra greutăţi de zeci de ori mai mari decât propriul corp, nici noi nu ne simţim împovărţi.

Oceanul nu a uitat că ne-am născut în adâncurile sale şi ne-a dat cumva de urmă. Îl ghicim cu greu sub noua sa formă de confetti. Trecute prin sita norilor, scoicile, peştii, algele şi meduzele sunt filtrate şi digerate.

În oceanul de ploaie, am mereu pământul sub picioare. Astfel mă simt mai liniştit, odihnit şi ocrotit. Nu există nicio barcă de salvare, niciun salvamar, niciun colac care să ne salveze de la înecul în aer, şi nu este deloc bine, pentru că trebuie să înotam tocmai acolo unde lipseşte ploaia şi unde ne putem scufunda oricând. În fiecare zi avem parte de câte o furtună. Unii mor înecaţi. Pe trotuare şi prin magazine, vezi oameni morţi de inaniţie şi edeme. Iar rechinii sunt peste tot.

Martin Page - Despre ploaie