Linistea profunda a inserarii este foarte ciudata. Ne simtim de parca am fi intr-o alta lume. Stam asezati alaturi, pe veranda. Incerc sa incep o conversatie, un cuvant sau doua, abia murmurate, care se pierd de indata in oceanul pustiu al tacerii. In ce limba vom putea vorbi unul cu altul? Folosim limbi diferite. Asa incat ramanem tacuti. In aceasta lume a tacerii, fiecare sunet nu face decat sa adanceasca linistea.
Din adancul intunecat al padurii, o pasare de noapte despica vazduhul cu o fluieratura ascutita; din cand in cand, cate un liliac se lanseaza in zbor cu un zgomot inabusit; taraitul greierilor suna fara oprire, metalic, tar-tar, tar-tar, iar paraul vijelios dintr-o latura a poienii nu-si opreste nici macar pentru o secunda clipoceala necontenita, apele curg si curg mai departe. Sunetele astea nu pot fi o buna tovarasie pentru fiinta umana. Ele nu fac decat sa-ti reaminteasca: esti singur.
Maitreyi Devi - Dragostea nu moare